Arhiepiscopia Iașilor, prin departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune și Tineret, în strânsă colaborare cu protopopiatele și preoții din parohii, vine în sprijinul refugiaților care trec granița din Republica Moldova prin Sculeni, Stânca-Costești și Rădăuți-Prut. Voluntarii prezenți la corturile tip info-point le oferă gratuit gustări, ceai, cafea, cartele telefonice, pături, precum și informații despre locurile unde pot primi de cazare, masă, asistență medicală și transport.
Voluntari cu inimă mare, preoți din Arhiepiscopia Iașilor și persoane vorbitoare de limbă rusă, vin pe rând la punctele vamale să ajute, în ture de câte 6 ore. Vama fiind primul loc în care refugiații iau contact cu țara noastră, îndrumarea este mai mult decât necesară.
Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, încearcă să vină în ajutorul refugiaților, prin cele trei puncte de frontieră care sunt pe raza Arhiepiscopiei: la Sculeni, la Stânca-Costești și la Rădăuți-Prut. Activitatea care se desfășoară, spre exemplu acum, la Sculeni, este aceeași și în celelalte puncte vamale de la Costești și de la Rădăuți-Prut și constă într-o prezență de 24 de ore din 24, o prezență prin care încercăm să le oferim un prim ajutor – în sensul că, dacă doresc cafea, ceai, hrană, medicamente, informații, cartele telefonice, puțină odihnă, transport sau cazare, îndrumare spre toate nevoile reale pe care le au în aceste momente, ne-a transmis părintele Radu Brînză, parohul Bisericii „Sfântul Haralambie” din Iași și coordonator al Departamentului Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor.
După cum a relatat o voluntară, în ultima perioadă, vama Sculeni este tranzitată de aproximativ 300 de refugiați zilnic:
O zi decurge cu tristețe și pentru noi și pentru ei… Tranzitează în jur de 300 de persoane, cel puțin cât sunt eu aici: copii, adulți și un pic mai vârstnici. Le oferim pături, ceai, cafea, o ciorbă caldă, hăinuțe pentru copii, sucuri, dulciuri și la urmă – o îmbrățișare, să le dăm curaj să treacă peste necazul care s-a abătut peste ei.
Mă bucur că pot veni și eu să dau o mână de ajutor oamenilor. Orice mic ajutor, orice ceai, orice biscuite… chiar și puțina supă pe care o putem oferi noi aici este binevenită, orice ajutor este mare lucru. Chiar vorbeam cu o fată care spunea: «Orice provine de la voi este foarte bine venit și absolut surprinzător. Este suficient. Doar pentru că sunteți aici și ne oferiți ajutorul, chiar și moral», a mărturisit Ștefan, voluntar la Vama Sculeni.
Orice formă de sprijin a refugiaților este mai mult decât binevenită. Toți sunt speriați și derutați și au nevoie de îndrumare. Printre cei care au sărit în ajutorul ucrainenilor se numără și doamna Victoria Rusu din Basarabia, care stă în localitatea Sculeni de 3 ani, chiar peste drum de cortul Arhiepiscopiei Iașilor. După cum ne-a povestit, a ajutat cu mare bucurie, în primul rând cu traducerea, cunoscând limba rusă, dar și cu găzduire temporară:
Primele zile, vă spun sincer, când i-am văzut… stăteam acolo și-i ajutam – până au venit părintele (Radu Brînză, n. r.), primăria, mi-am pus toată folosința ca să-i ajut. Vă spun sincer. Și mulțumesc și soțului meu, român, că m-a ajutat și el. În prima zi cam câte 16 persoane primeam în casă. Măcar că-i mică – două camere și-o bucătărie, dar am încăput toți… au fost ei mulțumiți și am fost și noi mulțumiți. Și așa au făcut o îmbrățișare cu lacrimi, și spuneau că: «Doamnă, rar găsești de-o dată așa ceva. Noi suntem puțin mai retrași, dar dumneavoastră sunteți altfel, cu mâna, cu sufletul mare.» Ce să facem, trebuie de-ajutat. Într-adevăr, când nu cunoști limba e foarte greu, nu te poți (descurca n. r.)… te înțelegi prin semne, da, dar când mai vor să zică ceva, să mai întrebe ceva, cum să ajungă, cum să caute o gazdă... Mă bucur că îi pot ajuta, îți spun sincer! Așa se face, trebuie de-ajutat!
Fiecare persoană care – forțată de împrejurări – părăsește Ucraina în aceste zile, duce în spate o poveste sfâșietoare, după cum relatează părintele Radu Brînză:
Sunt speriați, sunt derutați. Am avut situații în care am văzut copilași ce se sperie până și de zgomotul făcut de borcanul de compot când îl deschizi, se sperie datorită bombardamentelor. Am văzut familii care au copiii bolnavi și doreau doar un loc cald unde să poată să facă tratamentul copiilor care sunt dependenți de anume medicamente la ore fixe. Am văzut oameni care au venit și, când îi întrebi de doresc, nu știu ce să răspundă – pentru că realmente au plecat atunci când au simțit că viața chiar le este pusă în pericol. În absolut orice contact pe care îl avem auzim câte o poveste extrem de dureroasă, care ne arată, de fapt, ce este războiul: este un lucru cumplit.
***
Imediat după începerea conflictului militar în Ucraina, Biserica Ortodoxă Română a fost alături de refugiații veniți în România și în Republica Moldova oferindu-le hrană și ajutoare materiale, asistență spirituală, servicii de transport și spații de cazare.
S-au mobilizat în acest sens eparhii din țară și de peste hotare, alături de ONG-urile Bisericii.
* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă, transport ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!
Autor: Alina-Nicoleta Atudori
