Așa am cunoscut-o pe Sveta: muncind fără tulburare, cu inima complet tulburată

24 Martie 2022 19:02

Știe că trebuie să fie puternică pentru copii. Și este. Dar e aproape un copil, la rândul ei – și tot ceea ce își dorește e să înceteze războiul.

Își trăia neliniștile într-o liniște completă. Nu se plângea, nu se agita, nu se pierdea cu firea, nu cerea socoteală. Muncea. Acum se ocupa de copiii săi, acum lua mătura și mai aranja ceva, acum ștergea mesele. Nici nu i se părea că face mare lucru.

Era la Centrul de evenimente Agora al Arhiepiscopiei Iașilor ca unul de-ai casei. Unul dintre refugiați. Un oaspete. Un om simplu și minunat. Cu privirea pierdută, cu zâmbet abia vizibil, dar sincer, cu tulburare mare în inimă.

Am aflat despre Sveta că are 23 de ani. Pe cât de plăpândă era, pe atât de puternică. Pe cât de tăcută, pe atât de bună vorbitoare atunci când am intrat în discuție cu ea.

Sveta făcea parte dintre femeile binecuvântate, cu soț și cu cei doi copii alături. Fugiseră împreună din Ucraina în prima zi a războiului și au pornit pe un drum anevoios. „Am mers aproape o săptămână din Ucraina în Tiraspol, din Tiraspol în Republica Moldova, la Chișinău și după aceasta la Iași. Ne-a fost foarte greu, deoarece avem un copil mic, de un an și jumătate, și unul de cinci. Suntem foarte bucuroși că ne-ați primit aici, altfel eram pierduți. Dacă nu erați dumneavoastră, nu știu ce făceam acum. Cred că stăteam în gară.”

De cu două zile înainte de a o întâlni, tânăra de 23 de ani nu mai știa nimic de acasă. „Au rămas părinții mei și doi frați. Stau în buncăr, la subsol, se ascund de bombardamente. Nu au reușit să plece din Ucraina, deoarece în zona în care trăiesc ei este focar de război. Stau tancuri și toate drumurile sunt închise, nu au posibilitatea de a pleca. De aceea, zi și noapte se adăpostesc la subsol. De două zile nu mai este conexiune deloc. Nu am vorbit deloc cu părinții și îmi fac foarte mari griji pentru ei.”

Știe că trebuie să fie puternică pentru copii. Și este. Dar e aproape un copil, la rândul ei – și tot ceea ce își dorește e să înceteze războiul. „Sperăm să ne întoarcem în Ucraina și să muncim cum munceam la serviciul nostru. Să fie pace și să fie bine.”

Vezi aici interviul video cu Sveta Kalihenko

* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro

Sprijină misiunea noastră! Donează!
GiveDoxoForm
LEI

Please ask any questions or explain anything needed to arrange for giving your donation.