Momentul de criză nu este neapărat un moment de catastrofă sau nu e ceva ce nu mai poate fi întors. Criza este un moment de judecată. Nu de judecată în sensul de punere la stâlp, de executare a cuiva, ci de judecată în sensul de analiză.
Să pornim de la cuvântul acesta: criză. Dacă e să ne uităm în dicționar, acolo zice așa: „Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate”. Se aplică foarte bine această definiție din dicționar situației în care ne aflăm acum. Dar dacă mergem pe firul etimologic al cuvântului criză, adică krísis în greacă, ar însemna și o judecată, sau ca să îl citez, de exemplu, pe René Guénon, cu al său volum dedicat crizei lumii moderne, mai înseamnă triere sau alegere.
Așadar, momentul de criză nu este neapărat un moment de catastrofă sau nu e ceva ce nu mai poate fi întors. Criza este un moment de judecată. Nu de judecată în sensul de punere la stâlp, de executare a cuiva, ci de judecată în sensul de analiză. Ajungi într-un moment de criză când te lovești de niște situații, de niște limite și începi să îți pui întrebări: „De ce am ajuns aici? Unde am greșit? Ce puteam să fac? Ce pot să fac, mai ales, de acum încolo ca să ies din această criză?”. Pentru un creștin, un moment de criză este cel mai bun moment de evaluare a vieții sale proprii și de decizie de schimbare a vieții sale, de punere de început bun, așa cum ne învață Dumnezeu și ne învață părinții de două mii de ani, ca fiecare moment al vieții noastre să fie un moment în care să zicem: „Acum vreau să pun început bun! Acum, cu mila lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui, voiesc să nu mai fac păcatul, ci vreau să împlinesc voia Lui pe cât se poate”.
Iată, este un moment în care să ne uităm fiecare dintre noi, nu la păcatele altora, nu la păcatele întregii societăți – că a fost și ispita aceasta de a zice: „Iată, dragilor, ați zis că vreți spitale nu catedrale, iată acum spitalele sunt la mare căutare, bisericile se cam închid. Voi ați zis la referendum „Stau acasă!”, iată, vi s-a împlinit dorința”. Nu este momentul să spunem așa ceva și nu ne interesează pe noi judecata lui Dumnezeu. Nu știm noi gândul lui Dumnezeu. Nu știm de ce a îngăduit Dumnezeu ca să vină peste noi această pandemie. Nu este decât momentul să mă judec pe mine însumi. Asta ȋnseamnă să ne facem evaluarea propriei vieți, în lumina conștiinței noastre, a ceea ce a poruncit Dumnezeu, și a vedea unde am greșit și ce avem de îndreptat. Atât și nimic mai mult. Restul are grijă Dumnezeu. Știe El cu pedagogia Lui de ce îngăduie anumite lucruri.
Pentru răspunsul în format VIDEO, click aici: Criza Covid-19 – moment de analiză în viața creștinului
pr. Constantin Sturzu
