După zile reci și ploioase, a urmat o seară caldă, aproape nesperată. O seară numai bună de ieșit în plimbare pe Calea Sfinților. Pas cu pas, umăr la umăr, anuala procesiune a scos ieșenii din casă. Căci momentul acesta de sărbătoare este, cu precădere, al lor. Fac însă loc, cu bucurie, oricărui pelerin care a trecut deja pe la baldachinul Sfinților sau care abia după aceea urmează să se așeze la rândul de închinare.
Câtă emoție! Inimă lângă inimă sunt oamenii – și inimile lor bat în ritmul clopotului care anunță plecarea. Sfânta Parascheva, alături de Sfântul Grigorie Palama din Tesalonic – oaspetele din acest an al Hramului – sunt luați din baldachin și purtați pe umeri. Cu cinste. Ce cinste! Ce mai cinste să devii purtător de sfinte moaște! Poporul întreg pare că ia raclele pe umeri. Sau, mai bine spus, poporul întreg se aciuează sub racle. Sub aripa de sfințenie a celor doi Ocrotitori.
E-o mare de lumină izvorâtă din iubire și prezența Harului se simte cu fiecare respirație. E o mare de lumină izvorâtă și din atâtea și atâtea candele care-și ard liniștit fitilul. Nu bate vântul. Nu e niciun pericol.
Însă focul nu a fost întotdeauna prietenos. Cândva, focul a mistuit totul în jur – și la Iași, și în Grecia. În 1888, doar moaștele Sfintei Parascheva au mai rămas întregi după un incendiu la Mănăstirea Trei Ierarhi, iar în 1890, din foc au scăpat nevătămate, la Tesalonic, și moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Palama.
Sfinți trecuți prin foc și protejați de focul iubirii lui Dumnezeu s-au întâlnit în 2025, la Iași. Iar duminică seara au ieșit în procesiune pe câteva străzi ale orașului. Să salute, să binecuvânteze, să bucure. Doamne, slavă Ție pentru sfinții Tăi! Doamne, îți mulțumim că ni i-ai lăsat rugători și mijlocitori pentru noi înaintea Tronului slavei Tale!
27.000 de credincioși sunt pe Calea Sfinților și toți au adus cu ei pe cei dragi. Sunt multe suflete pe metru pătrat – dar nu e nicio înghesuială. Oamenii pășesc calm. Unii cântă tropare, alții se roagă în gând, alții vorbesc între ei.
O mamă privește o altă mamă. Ochii i se umezesc și glasu-i blând se aude: „Mai am o căndeluță. O vreți?”. Nu așteaptă răspuns și o întinde cu toată convingerea. „Văd că sunteți însărcinată și mă bucur. Sper să aflu și de la fiica mea, cât de curând, o asemenea veste bună. Cu gândul la ea v-o ofer!” Femeile vorbesc de parcă s-ar cunoaște de-o viață.
În timpul acesta, procesiunea oprește la Maternitatea „Cuza Vodă”. După aceea, la Biserica „Sfântul Sava”. Apoi, la „Trei Ierarhi”. Și valuri, valuri de oameni se mișcă în tandem. Mulți n-au ajuns încă pe Ștefan cel Mare, dar clopotele de la Mitropolie deja răsună. Sfinții Parascheva și Grigorie sunt gata să se întoarcă în curtea Catedralei și doar o parte din rând a cotit spre pietonal. Ce rând! Ce dragoste e asta, să-i scoată pe oameni din casele lor și să-i aducă la o plimbare cu Sfinți?! Ce minune!
Săvârșitu-s-a! O nouă procesiune pe Calea Sfinților s-a încheiat, iar raclele Cuvioasei și ale Sfântului Grigorie sunt aduse, din nou, în baldachin. În curând, se va relua închinarea la sfintele moaște. Pelerinajul continuă. Hramul e în toi. Ziua de 14 octombrie se apropie.
Simți nevoia să pui mâna la inimă, s-o liniștești. Să te asiguri că nu e doar un vis – ci realitatea cea mai frumoasă. Și dai slavă lui Dumnezeu. Din nou și din nou. Neîncetat!
Sursa: Doxologia.ro (foto: Oana Nechifor & Silviu Cluci)
