Între păreri şi realităţi se învârte o lume întreagă. E limpede că mulţi sunt cuprinşi de o stare de panică, ce îi determină la excese de cumpărături sau de comentarii. Mulţi alţii se înarmează cu curaj, cu linişte, cu rugăciune sau măcar cu bun simţ. Atitudinea fiecăruia provine dintr-o sumă de experienţe ale vieţii, la care se adaugă nivelul de cultură, predarea în faţa lui Dumnezeu sau a entităţi în care îşi pune nădejdea.
Remarc convingeri puternice, iniţiative lăudabile, cele mai multe dintre ele fiind dincolo de văzul critic al celor care stau pe margine. Unii asistă la acest film, alţii vor să fie personaje, iar din păcate, unii sunt deja amintire.
Acest necaz pe care îl străbatem este sau nu real, fiindcă fiecare îl vede în felul lui. Esenţial este să fii responsabil de faptele şi deciziile tale. Dacă acest moment este unul trucat, vei fi fost un fin observator al scenariului, dar dacă el este real, vei fi învinovăţit de propria conştiinţă că ai contribuit în mod eronat la ce ni se întâmplă.
În sufletul meu există marea dorinţă ca tot ce e acum să fie iluzie. Dar nu sunt eu cel mai în măsură să dau verdicte. Nici note filmului. Nici măcar autocritic, fiindcă nu ştiu la ce să mă raportez.
Am ales să mă implic, să fiu alături de comunitatea orașului meu. Am ales să ies din casă pentru cei care nu au cum să străbată această perioadă altfel, decât ajutaţi. Şi am mai ales să fac un lucru: să ascult. Ceea ce nu ne stă azi aproape deloc în caracter, deşi, în Biserică, ascultarea este de mare preţ. Dacă cineva nu ascultă de Biserică, a zis Domnul ucenicului Său, să-ţi fie ca un păgân şi ca un vameş (Mt.18,17), care sunt străini de Dumnezeu, vrăjmaşi lui Dumnezeu.
Fii şi tu de folos. Fii voluntar alături de noi sau roagă-te mai mult, dacă eşti în casă, spune-i lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne îndrume spre liman. Nu îmi este frică de moarte, fiindcă am demnitate, dar în același timp am și responsabilitatea de a nu contribui negativ la situația actuală.
Dacă la plecarea mea din această viaţă, Hristos îmi va spune că am greşit fiindcă nu am luat decizia potrivită, voi recunoaşte că ea face parte din noianul tuturor celorlalte din timpul trăirii mele.
Dar dacă această decizie Îl va convinge pe Domnul să mă mântuiască? Nu ştiu ce ni se întâmplă, dar nu pot rămâne spectator!
