În această seară, 9 octombrie, în jurul orei 20.00, delegația sosită de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos a adus la Iași un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Părinții din Sfântul Munte au fost întâmpinați la Aeroportul Iași de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. După momentul oficial, delegația a ajuns la Catedrala Mitropolitană și a așezat, lângă racla Sfintei Parascheva, cinstitele moaște ale Tămăduitorului.
Credincioșii care sosesc în aceste zile binecuvântate la Iași cu prilejul hramului Sfintei Parascheva vor avea ocazia să se închine din această seară și la moaștele Sfântului Mucenic Pantelimon. Sfintele moaște au fost aduse de o delegație din Grecia, condusă de părintele Nikodimos Rantsios, delegatul starețului Partenie de la Mănăstirea „Sfântul Pavel" din Muntele Athos.
Potrivit reprezentanților Arhiepiscopiei Iașilor, anul 2024 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”. Aceștia au dorit să ofere pelerinilor care ajung la Iași, la mijlocul lunii octombrie, bucuria de a se întâlni cu un sfânt taumaturg, adică unul prin care Dumnezeu săvârșește vindecări și aduce multă alinare celor afectați de felurite boli.
După slujba de mulțumire săvârșită de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul în Catedrala Mitropolitană, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat pelerinilor un cuvânt de binecuvântare:
După o tradiție care are deja un anumit număr de ani, pentru sfântul pelerinaj al Sfintei Maicii noastre Parascheva, sunt aduse din țară sau dinafara țării sfinte moaște, pentru a mări bucuria pelerinilor care vin la Iași – să se închine în fața raclei Sfintei Parascheva, să aibă și o altă bucurie, în mod special pentru sfinții care sunt spre închinare în diferite părți ale lumii ortodoxe, iar accesul multora dintre creștinii noștri este mai greu.
De aceea, ne bucurăm să avem, în acest an, binecuvântatele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, tămăduitorul de boli, sfinte moaște care se află în Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Sfântul Munte Athos. Cu atât mai mult, este bucuria pelerinelor care nu pot merge spre închinare în Sfântul Munte Athos, să aibă posibilitatea să se închine împreună cu pelerinii bărbați la sfintele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. [...]
Astfel, în aceste zile, pelerinii din Iași, din Moldova, din țară sau dinafara țării, au posibilitatea aici, la Iași, să-L cinstească pe Marele și Milostivul Dumnezeu, prin intermediul sfinților Săi, Sfânta Parascheva și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Pelerinii, apropiindu-se de sfintele moaște, înțeleg, poate, mai bine, că darul sfințeniei nu este un dar spre care creștinii nu pot să tindă, ci poate doar pentru cei mai buni dintre creștinii de altădată și nădăjduim că sunt și astăzi creștini care încearcă să se ridice la adâncimea și înălțimea sfințeniei Sfintei Parascheva, a Sfântului Pantelimon și a tuturor sfinților care împodobesc cerul și pământul.
Pelerinii, apropiindu-se de sfintele moaște, au ocazia să înțeleagă, în duh de smerenie, unde suntem noi pe pământ și unde ar trebui să fim, adică la înălțimea Sfinților lui Dumnezeu. Și chiar dacă, datorită neputințelor noastre sau prea multelor noastre păcate, nu ajungem acolo, sfinții ne cheamă să tindem spre această tânjire, acest dor, această dorință a noastră de a ne apropia de sfinți. Chiar dacă rămânem încă foarte departe de sfințenia lor, ea este bine-plăcută lui Dumnezeu pentru că El vede gândul nostru, duhul nostru și ochii noștri privind spre sfințenia sfinților, ca să ne bucurăm și noi de o picătură, de o fărâmitură din darurile cu care Dumnezeu i-a împodobit și i-a binecuvântat pe sfinții Săi.
De asemenea, părintele Nikodimos Rantsios a transmis la rândul său un gând de recunoștință, către pelerini și către cei prezenți în catedrală:
Aducem slavă lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru că ne-a învrednicit să răspundem cererii sfinte a Înaltpreasfințitului Părinte și Arhipăstor al frățiilor voastre. S-au început procedurile de a putea veni aici cu sfintele moaște și acest lucru, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan s-a îngrijit să se întâmple din timp, pentru că prezența noastră aici se datorează binecuvântării multiple: a conducerii Sfântului Munte și a Patriarhului Ecumenic, de care aparținem.
Toate acestea s-au săvârșit din timp, la inițiativa și cu osteneala Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. Astfel încât, în aceste zile sfinte, când se află în sărbătoare această întreagă regiune, fiind sărbătoarea Sfintei Parascheva, închinătorii se pot închina și sfintelor moaște ale Sfântului Pantelimon. [...]
Este o mare binecuvântare pentru noi să fim aici, la sărbătoarea Sfintei Parascheva, care și-a avut originea din suburbia Constantinopolului. Este, așadar, o binecuvântare ca sfânta să prăznuiască acest an împreună cu Sfântul Pantelimon, la inițiativa și cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit, a cărui origine este ceva mai puțin mai departe de originile Sfintei Parascheva. În partea de răsărit a cetății Constantinopolului este Nicomidia, locul de origine al Sfântului Pantelimon, iar în partea de apus s-a născut Sfânta Parascheva, cea care mijlocește pentru această cetate, pentru țara aceasta și pentru întreaga Ortodoxie.
Mulțumim foarte mult IPS Părinte Mitropolit, care ne-a oferit acest prilej, și vă dorim să aveți un pelerinaj binecuvântat! Sfânta Parascheva și Sfântul Pantelimon să ne ajute și să mijlocească pentru noi! Amin!
Întregul program al hramului din acest an poate fi consultat pe Portalul Doxologia.ro. Totodată, reamintim că toate evenimentele dedicate hramului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei vor fi transmise LIVE pe rețelele de socializare ale site-ului nostru.
Viaţa Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon
Sfântul şi Marele Mucenic Pantelimon al lui Hristos a trăit în cetatea Nicomidia din Asia Mică, pe timpul împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină, pe nume Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se tâlcuieşte „cu totul leu”, nume prin care s-a arătat mai înainte curajul mărturisirii de care avea să dea dovadă. Mama sa a început să sădească în inima lui, încă de mic fiind, credinţa în Hristos şi bunele deprinderi creştine, dar ea s-a stins de tânără, Biserica pomenind-o între sfinţi la 30 martie, ca model de mamă creştină şi mărturisitoare.
La început, tatăl său l-a dat la învăţătura gramaticii şi, după ce a sporit în cărţile elineşti şi a învăţat filosofia, l-a îndemnat şi l-a trimis pe tânărul Pantoleon la şcolile păgâneşti ale vremii, pentru a învăţa meşteşugul doctoricesc. El a mers la vestitul doctor al vremii, Eufrosin, despre care se spunea că era desăvârşit în meşteşugul vindecării trupeşti.
A fost botezat de Sfântul Ermolae
În vremea aceea, trăia în Nicomidia un preot bătrân cu numele Ermolae care, după ce Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a fost ucis de păgâni († 3 septembrie 303), se ascundea împreună cu puţini creştini într-o casă mică şi neştiută. De la acesta, tânărul Pantoleon a învăţat tainele credinţei şi a înţeles puterea de vindecare a lui Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor.
Plecând într-o zi de la Ermolae, Pantoleon a găsit pe drum un copil care tocmai murise, muşcat de o viperă. Atunci s-a rugat Mântuitorului şi îndată copilul a înviat, iar vipera a murit. Uimit de puterea lui Hristos, Pantoleon s-a întors la Ermolae, a primit botezul şi a zăbovit şapte zile, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, rugându-se şi primind învăţătură creştină de la bătrânul preot.
După aceasta, tânărul Pantoleon s-a dedicat vindecării oamenilor atât prin meşteşugul doctoricesc, cât mai ales prin rugăciune şi însemnarea cu semnul Crucii. El săvârşea aceste vindecări fără să ceară bani sau vreo altfel de răsplată de la cei vindecaţi. Acestora el le arăta, în schimb, marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta ca să devină creştini. Sfântul tămăduitor a ajuns cunoscut în acele locuri iar, după vindecarea unui orb, vestea despre el a ajuns până la împărat.
Fiind de faţă la vindecarea orbului, tatăl Sfântului, senatorul Eustorgiu, a fost încreştinat atunci chiar de către fiul său, iar la scurt timp s-a mutat la cele veşnice. Atunci, Pantoleon a eliberat sclavii şi a împărţit săracilor toată moştenirea sa. Vestea despre minunile lui ajungând la conducerea imperiului, împăratul Maximian l-a chemat întâi pe orbul vindecat, ca să-i spună cum a dobândit vederea. Cel vindecat a mărturisit că Pantoleon l-a tămăduit cu puterea lui Hristos în Care şi el credea cu tărie.
Auzind acestea, împăratul s-a mâniat şi a poruncit să i se taie capul celui ce fusese orb, iar Pantoleon, tămăduitorul lui, să fie prins şi adus la judecată. Aici, Sfântul a rămas neclintit în credinţa sa, atât la făgăduinţele împăratului, cât şi la înfricoşările cu chinuri grele, neîncetând să mărturisească statornic credinţa în Hristos. A fost bătut cumplit, ars cu făclii, pus într-un cazan cu plumb topit, apoi aruncat fiarelor sălbatice. Fiind păzit nevătămat cu dumnezeiasca putere, Pantoleon a fost cercetat de Domnul Hristos, Care S-a arătat în chipul bătrânului Ermolae, vindecându-i rănile şi îmbărbătându-l în mărturisire.
Apoi, împăratul a trimis la moarte pe preotul Ermolae, împreună cu ucenicii săi, Ermip şi Ermocrat, iar a doua zi, văzând stăruinţa în credinţă a lui Pantoleon, l-a osândit la moarte prin tăierea capului cu sabia.
Cinstit în fiecare an pe data de 27 iulie
Luându-l călăii, l-au dus în afara cetății, la apus, unde l-au legat de un măslin. Pe loc, însă, sabia s-a îndoit ca ceara, fără ca măcar să-l atingă pe drept, iar bărbații, când au văzut ceea ce s-a întâmplat, au căzut la picioarele lui, cerându-i iertare. Atunci a privit la cer fericitul Pantoleon, şi-a împlinit rugăciunea către Dumnezeu, după care a auzit glas din ceruri: „Pantoleon, robule al Meu iubit, s-a împlinit dorința ta. Ți s-au deschis cerurile. Oștirile îngerilor te așteaptă pe tine. Tronul tău este pregătit. Cununa îți este pregătită. Harul tămăduirilor îți este dăruit ție. Nu te vei mai numi Pantoleon, ci Pantelimon („cel cu totul milostiv”) va fi numele tău, pentru că îi vei milui pe mulți. Căci tu vei fi limanul celor înviforați, scăparea celor necăjiți, apărătorul celor oropsiți, doctorul celor bolnavi și izgonitorul duhurilor necurate”. Atunci, Sfântul Pantelimon a primit moartea mucenicească, fiind ziua de 27 iulie a anului 305.
Pentru a afla detalii neștiute despre moaștele Sfântului Pantelimon, vă invităm să vizionați materialul (Video) #Hram2024: Am fost în Muntele Athos și am aflat detalii neștiute despre moaștele Sfântului Pantelimon, realizat la Mănăstirea „Sfântul Pavel”.
Sursa foto: Pr. Silviu Cluci
Text: Flavius Popa, Doxologia.ro
