Restricțiile impuse au adus probleme persoanelor izolate, singure și înaintate în vârstă. De aceea, gândul nostru de-a ajuta a fost mai întâi pentru părinții și bunicii noștri. Pentru început am găsit 30 de persoane care au nevoie de ajutor urgent. Din fondurile parohiale am cumpărat o cantitate de alimente din care am alcătuit 30 de pachete, iar o parte a rămas ca fond de rezervă. Dumnezeu este cu noi și am convingerea că o să trecem cu bine.
„Chiar dacă trăim vremuri grele, bătrânii noștri nu sunt speriați, au trecut prin multe greutăți, lipsuri, foamete, tifos, ș.a. Sunt bătrâne care au săpat tranșee în tinerețea lor. Durerea cea mai mare a bunicii Aglaia, o bătrână din parohie, este ca nu poate merge la Sfânta Biserica și «plânge de sare cămeșa de pe ea atunci când aude glasul clopotelor înălțate către cer». «Trece și aceasta perioadă grea» zice tanti Maria, citind și recitind cărțile de rugăciuni la lumina lumânării. «Mi-ar părea rău să mor în aceste timpuri» - zice tanti Viorica, «să fiu îngropată fără prapuri și fără să mă conducă vecinii pe ultimul drum». Bunica Eugenia, în vârstă de 94 de ani, mărturisește cu durere în suflet că a mers la Sfânta Biserică de mic copil cu bunica și mama ei de mâna, iar acum o doare sufletul că nu poate participa la Sfânta Liturghie. Se roagă la Bunul Dumnezeu să trecem peste această grea încercare a neamului românesc. «Vine Paștele!» - zice bunica Marița, de 93 de ani, «și nu-mi pot închipui cum să nu pot lua Sfânta Lumină și să nu-mi binecuvinteze părintele coșul»”. (pr. Adrian Nazare )
