Mic de statură, firav la trup, dar uriaș cu sufletul și neînfricat în credință. Chip blând, dar inimă arzând neîncetat pentru cei sărmani, pentru bolnavi, pentru toți cei rătăciți pe cărările lumii. Urmaș al primilor Apostoli, Arhiepiscopul Ioan Maximovici a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii sufletelor și trupurilor, dar și harisma străvederii – cunoștea și răspundea gândurilor oamenilor înainte ca aceștia să le rostească.
Un sfânt al milostivirii în secolul XX, la fel de viu și lucrător cum au fost marii sfinți ai Bisericii din primele veacuri. A fost numit „sfântul care nu doarme” – și nu doar pentru privegherile lui de noapte, ci pentru că iubirea lui nu obosea niciodată.
Monah din copilărie, păstor al întregii lumi rănite
Mihail, așa cum a fost numit la botez, s-a născut în 1896 în sudul Rusiei, într-o familie de nobili, pe o moșie aflată în apropierea mănăstirii Sviatogorsk. De copil a fost firav, bolnăvicios, tăcut, cu o blândețe care ascundea o neobișnuită adâncime sufletească. Iubea animalele, mai ales câinii, și prefera liniștea cărților în locul jocurilor zgomotoase. Încă de mic colecționa icoane și cărți despre viețile sfinților, petrecându-și verile aproape în întregime la mănăstire.
Refugiat în Serbia din cauza prigoanei bolșevice, a fost tuns în monahism și hirotonit episcop în 1934. A slujit ca profesor la Seminarul Teologic din Vitolia, unde studenții îl iubeau ca pe un tată. Noaptea mergea prin dormitoare, îi acoperea pe cei care dormeau și făcea semnul crucii asupra lor. Dormea rar, niciodată în pat, ci pe jos sau pe un scaun, în fața icoanelor – așa cum avea să mărturisească: „Nu am mai dormit în pat de când am intrat în monahism.”
Părintele orfanilor din Shanghai
Trimis episcop în Shanghai, a devenit păstorul neobosit al celor părăsiți. A întemeiat un orfelinat, încredințat ocrotirii Sfântului Tihon din Zadonsk, unde au găsit adăpost și dragoste peste 3.500 de copii. El însuși îi aduna de pe străzi, bolnavi, înfometați, pierduți. Cu opt copii la început, orfelinatul a crescut până la 100 de suflete deodată.
Vlădica purta haine simple, din cel mai ieftin material chinezesc, și mergea adesea desculț, chiar și la slujbe – lucru pentru care era adesea criticat. Își dădea sandalele celor mai săraci, fără să țină cont de vreme sau de oboseală.
Vindecătorul celor bolnavi și al celor îndrăciți
Ziua și noaptea vizita spitale, aziluri, închisori, aducând mângâiere, rugăciune și vindecare. Dacă un bolnav era pe moarte, Vlădica venea la el, la orice oră, să se roage. Era singurul care avea curajul și puterea să viziteze și spitalul de boli mintale de lângă Shanghai, unde bolnavii – deși în suferințe cumplite – îl întâmpinau cu liniște și bucurie. Le aducea Sfânta Împărtășanie, iar ei primeau darul cu o pace de neînțeles omenește.
Ocrotitorul celor izgoniți
Când regimul comunist cucerește China, acesta pleacă împreună cu mii de refugiați ruși către insula Tubabao din Filipine. Aici, timp de aproape doi ani, binecuvântează neîncetat lagărul de refugiați, veghează și se roagă noapte de noapte, iar localnicii spun cu simplitate: „Cât timp sfântul vostru se roagă, insula este protejată.” După plecarea refugiaților, un taifun devastator lovește insula – însă pe timpul prezenței sale, niciun uragan nu s-a apropiat.
Un sfânt cunoscut pe toate continentele
În 1951, este trimis în Europa – mai întâi la Paris, apoi la Bruxelles. Aici slujește neobosit, pe jos, adesea desculț, vizitând spitale, aziluri și ospicii. Rugăciunea sa făcea cerul să se plece spre oameni, iar milostivirea lui Dumnezeu devenea palpabilă.
Într-o biserică catolică din Paris, preotul le spunea tinerilor:
„Afirmați că în prezent nu se mai întâmplă minuni, nu mai există sfinți. De ce să vă prezint dovezi teoretice, când astăzi pe străzile Parisului umblă un sfânt – sfântul Jean cel Desculț!”
Calea nebuniei pentru Hristos
Blând, vesel, smerit, dar și purtător al „nebuniei pentru Hristos”, Sfântul Ierarh a rămas în conștiința credincioșilor nu prin severitate, ci prin dragostea sa de oameni și prin ascultarea desăvârșită de voia lui Dumnezeu. Dormea puțin, de multe ori direct pe podeaua bisericii, și petrecea nopțile în rugăciune.
În ciuda prigoanelor, atacurilor și calomniilor venite chiar din partea unora din propria comunitate, nu a rostit niciodată un cuvânt de judecată. A suferit în tăcere, cu un calm care era deja semnul sfințeniei.
Moartea unui sfânt și începutul veșniciei
La doar 70 de ani, însingurat, la fel cum trăise toată viața sa de episcop, Sfântul Ierarh Ioan Maximovici adorme în Domnul. Era anul 1966. După moartea sa, minunile nu au încetat să apară, iar în presă au apărut numeroase materiale atestând sfințenia sa: vindecări, alungări ale demonilor, mângâiere adusă celor în suferință, aparițiile sale după moarte, darul clarviziunii, pogorârea vizibilă a flăcărilor în timpul Sfintei Liturghii, prigoana feroce la care a fost supus și, în sfârșit, ceea ce nu toți au fost capabili să prețuiască – nebunia lui pentru Hristos.
Este venerat astăzi în întreaga lume ortodoxă, dar și dincolo de granițele ei, ca unul dintre cei mai mari sfinți ai secolului XX. Cel care a fost sărac, dar a îmbogățit pe mulți. Neînsemnat în ochii lumii, dar mare înaintea lui Dumnezeu.
Misiunea lui, misiunea noastră
La Fiideajutor.ro, îl simțim pe Sfântul Ierarh Ioan Maximovici aproape, pentru că, asemenea lui, încercăm să vedem dincolo de nevoia materială și să atingem inima celui aflat în suferință. Ne regăsim în faptele lui: în grija pentru cei fără casă, în sprijinul oferit tinerilor care vor să învețe, în rugăciunea tăcută pe care o ducem în suflet pentru fiecare caz în parte.
Așa cum Sfântul Ierarh a ridicat zeci de suflete printr-o simplă atingere de har, așa vrem și noi să ridicăm astăzi – printr-un ajutor, o donație, o rugăciune. El nu a avut multe, dar a dăruit tot. Și de aceea, a rămas în istoria Bisericii nu ca un om mare, ci ca un om de ajutor, adică exact omul pe care îl căutăm și îl prețuim în fiecare dintre voi, cei care susțineți cauza noastră.
Bursa de merit „Sf. Ioan Maximovici” pentru olimpici și campioni
Programul nostru de burse deschide drumul către excelență pentru copiii și tinerii din zona Moldovei. Prin cele 15 burse de merit „Sfântul Ioan Maximovici”, în valoare de 400 lei/lună, dorim să transmitem un mesaj de apreciere, mândrie și încurajare celor care demonstrează că performanța nu este doar un obiectiv, ci o întreagă poveste despre curaj, sacrificiu și dăruire. Este o expresie profundă a recunoștinței noastre pentru fiecare scânteie de excelență pe care ei o aduc în lumea noastră, înălțând standardele colective și inspirându-i pe ceilalți să țintească mereu sus.
Susține-i și tu printr-o bursă lunară de merit și fii continuă inițiativa de susținere a tinerilor pornită de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici! Află mai multe și donează aici!
